| 1.
|
NĂSCOC'I, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minţi. 3. Refl. (Rar) A se naste, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, - Et. nec.
Sursă
: DEX'98
(49000)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
NĂSCOC'I vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni. Sursă
: Sinonime
( 195696)
- siveco |
| |
| 3.
|
născoc'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. născoc'esc, imperf. 3 sg. născoce'a; conj. prez. 3 sg. si pl. născoce'ască
Sursă
: DOR
(264178)
- siveco |
| |
| 4.
|
A NĂSCOC//'I ~'esc tranz. 1) (ceva nou) A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lu-cruri neadevărate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginaţiei în mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi în urma unui efort creator; a in-venta. /Orig. nec.
Sursă
: NODEX
(344383)
- siveco |
| |
|
|